Diana Culic

Libertate, fericire și iubire!

Curățenie de toamnă.

curatenie

Ora 13:02. Trece timpul și odată cu el trece și soarele pe cer peste blocul meu, de la răsărit la apus. Perdelele mi-s trase și nu reușește să intre nici un firicel de lumină în camera mea. E bine așa, întuneric. Nu vreau să văd pe nimeni, nu vreau să fac nimic, nu vreau nici măcar să-mi fac de mâncare, cu toate că mi-e foame. Mi-a trecut prin cap ideea de a merge până la Panemar să-mi iau un sandwich, însă asta presupune să mă ridic din pat, să mă îmbrac cumva de ieșit afară, să mă spăl pe dinți și pe față, să mă încalț, etc… adică să mă pregătesc de lume. Ceea ce nu vreau, sub nici o formă. Așa că aleg să mănânc niște curmale uscate, fiind recunoscătoare mamei că-mi mai trimite din când în când chestii de astea pe care le mănânc doar în zile precum cea de azi, când nimic nu mă poate determina să părăsesc patul.

E ziua mea liberă. Picioarele încă îmi sunt amorțite de la pantofii frumoși dar incomozi care fac parte din arsenalul meu de scenă. La naiba, cred că dacă aș ajunge cândva mare vedetă cu piese proprii, ce m-ar bucura cel mai tare ar fi că nu mai trebuie să port musai tocuri la concerte. M-aș încălța cu ghete, cu teniși, cu bocanci, cu ce pana mea aș avea chef. Poate și tocuri, dar cu siguranță mi-aș băga picioarele în toată aparența mă-sii și m-aș descălța la un moment dat.

Fiecare cu problemele lui, ce să zic…

Ideea e că nu știu alții cum sunt, dar eu când mă trezesc luni, pe cuvânt că m-aș culca înapoi. Luni înseamnă pentru mine somn, stat în pat, lenevit puțin pe facebook, poate un ceai sau o cafea, poate o baie lungă dar nimic din ce înseamnă ieșit în oraș, întâlnit cu oameni, plătit facturi, mers la cumpărături sau mai știu eu ce. Luni, în jurul meu nu există lume. Nu există agitație, nu există moarte, nu există viață. Nu-mi pasă ce se petrece în lume, în bloc, la mine-n casă chiar. LUNI nu exist pentru nimeni.

Și totuși, mă macină idei, gânduri. Mă macină mii de gânduri…

Cum ar fi că ASTA e singura mea viață. Ziua de azi e singura zi de acest gen – poate vor mai fi și altele la fel, însă această zi e singura exact așa – cu aceste gânduri, cu aceste stări, cu acest timp ș.a.m.d. Această zi poate să-mi schimbe viața. La fel precum poate să o lase total neinfluențată, să treacă pe lângă ea ca și cum nu ar fi fost.

Această zi poate fi punctul de care îmi voi aminti peste ani zicând ”era o zi de luni, 12 septembrie, și stăteam în pat, odihnindu-mă după un weekend plin și dintr-o dată…….” iar aici ar putea urma o poveste diferită total de ceea ce-mi spun eu zilnic.

Sau poate nu.

Deoarece mă pricep perfect să bag ziua-n noapte, vorba bunicii. Pot să stau încă câteva ore în pat, să mai dorm vreo 3, să merg să fac baia aia despre care ziceam și apoi seara să merg la Andrei, și uite cum trece ziua fără să-mi amintesc mâine ce-am făcut azi.

Și totuși, în mine o voce îmi șoptește ”tu ziceai cândva că vrei să faci lucruri mărețe… că vrei să schimbi lumea, că vrei să ajungi să cânți cu Beyonce și să câștigi Vocea României….” (drept să vă spun, mi-e și rușine să scriu prostiile astea aici, acum. Dar asta e, mă consider artistă și vreau o lume cu oameni deschiși, așa că de ce să nu încep eu prin a fi vulnerabilă și sinceră).

Aud din nou vocea, de data asta mai clar:

– Ce vrei? Să stai în pat toată ziua, să-ți ratezi viața?

– Cum mi-aș putea rata viața, îmi explici te rog? Nu e ca și cum nu fac nimic cu viața mea! îi răspund eu, puțin iritată.

– Ba e exact așa – trăiești pentru nimic!! Trăiești degeaba! NU TRĂIEȘTI, mai precis! zice ea, revoltată.

– Pffff… mai lasă-mă-n pace, bine? Tu cu poveștile tale de ego… dorințele voastre de a face și a avea și a fi faimos și câcaturi de astea! Poate nu mă mai interesează astea, te-ai gândit? Poate vreau o viață liniștită! DA, li-niș-ti-tă! Poate nu mai am chef de competiții de rahat precum Vocea României sau poate nici nu mai îmi trece prin gând să devin cândva faimoasă! Na!

– Mda… aha… resemnare.

Vocea ia o poziție de îngâmfată, cu brațele încrucișate și se uită în altă direcție, desconsiderându-mă total. ”Mai du-te-n puii mei”, mă gândesc. ”Ce naiba?! O să tot ascult eu de toți proștii care habar nu au ce experiențe am avut eu și ce înseamnă pentru mine fericirea? Toate visele stupide de a face și a avea, care se învârt doar în jurul lucrurilor materiale, care nu fac altceva decât să-mi hrănească ego-ul? Păi ce, eu asta vreau?! Nu, frate! NU! Eu vreau să ajung evoluată spiritual, să-L simt pe Dumnezeu, să cunosc chestii supranaturale și să trăiesc în pace și liniște! Nu-mi mai pasă mie de Beyonce și de Vocea României!…”

Pauză. Pauză de gândire. Liniște. Vocea tace. Tac și eu.

Mă întreb dacă așa o fi. Dacă oi fi având dreptate în fața vocii. Dacă într-adevăr nu mai îmi pasă de toate astea sau dacă e așa cum spune ea și doar m-am resemnat. Pendulez între aceste două variante de răspuns mai ceva ca pruncii la testele grilă de la școală. Chestia e că răspunsul nu poate fi dat așa ușor. Trebuie făcute niște analize, niște calcule sentimentale, niște aprecieri de valori de viață și verificat dacă într-adevăr, acestea s-au modificat în valoare absolută. Poate vocea are dreptate, poate doar am îngropat niște vise sub dezamăgiri, sub lipsa chefului de muncă, sub frica de eșec, sub nesiguranță și sub neîncredere. Sau poate am eu dreptate și chiar nu îmi mai doresc ce-mi doream acum câțiva ani. Ce, nu se poate omu’ răzgândi?

Pendulul continuă să bată, ba în stânga, ba în dreapta. Se oprește pentru câteva secunde în stânga… Mă uit atentă la el și încerc să observ ce simt. Mmm… s-a mutat în dreapta. Se mișcă iar dintr-o parte în alta. Nu se mai oprește…

Mda… și iată că e toamnă, prima zi de școală. Momentul ideal pentru a-mi stabili noi obiective, noi direcții, noi planuri. Momentul ideal pentru a-mi chestiona sufletul, să văd ce s-a mai schimbat pe-acolo în ultima vreme. Ce-i drept, nu am făcut curat demult, cine știe ce descopăr…

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 12/09/2016 de în (pre) TEXTE, Uncategorized şi etichetată , , , , .
%d blogeri au apreciat asta: